Ñторінка: 1
Ceas de seară
: din Antologia poeziei românești culte de la Dosoftei până în 1993
 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-05-20 (5722 афішуваннÑ)
Imn păgân
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-05-29 (4426 афішуваннÑ)
Seninătate
: din „Convorbiri literare”, anul 56, septembrie 1924, pag. 649
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2011-01-11 (4006 афішуваннÑ)
Ñторінка: 1 |
|
|
|
|
|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ George Dumitrescu
S-a născut la 22 aprilie 1901 în satul Cocioc-Ilfov. Face liceul la Ploiești. În ultima clasă liceală debutează și în volum, cu Poezii, 1915-1919. Absolvă Facultatea de Litere din București. A fost asistent universitar, profesor de liceu. Timp de patru ani (1925-1929), a condus revista \"Ritmul vremii\". Își ia doctoratul în litere cu o teză despre poezia lui Panait Cerna. S-a manifestat sporadic și ca istoric și critic literar, dar a publicat mai ales poezie, pentru care a și fost premiat de două ori, de către Academia Română și Societatea Scriitorilor Români. A murit în București, la 31 octombrie 1972.
Lirica sa se înscrie în linia minoră a spiritului sentimental și intimist, în descendența lui Iosif și Anghel, fără contacte vizibile cu spiritul modern care bântuia literatura interbelică. Rămâne un elegiac confesiv și discret, dând naștere uneori unei sensibilități aparte, notabile.
Dintre volumele sale de versuri amintim: Primăveri scuturate, București, 1924, Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926, Priveliști, București, 1928, Cenușă sfântă, București, 1930, Pietate, București, 1930, Ce mai faceți florilor?, București, 1961, Cireș amar, București, 1967, Călător fără vâlvă, București 1969.
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
